WEB DEVELOPMENT FORUM

Imobiliarele au creat in Romania cea mai mare isterie pana in urma cu doi ani cand piata a luat-o la vale. Tot romanul era expert in imobiliare, tot romanul avea bala atarnand in coltul gurii atunci gand se gandea la chirii incasate sau la procente de profit anormale.

Nu sunt vre-un mare antreprenor imobiliar, poate nici nu o sa fiu vreodata, dar am stat si stau in grupuri de oameni care isi castiga existenta din chirii. Nefiind proprietar si nici chirias m-a ajutat sa pot observa fara implicare emotionala procesul imobiliar autohton.

Exista doua tipuri de persoane in acest proces:

1. Persoane care fac bani din imobiliare - posesori de active. Acestia au venituri (chirii, arende etc) mai mari decat cheltuielile cu proprietatile imobiliare rezultand profit.

2. Persoane care consuma bani cu imobiliarele - posesori de pasive. O astfel de persoana poate fi un simplu chirias sau chiar un posesor de centru comercial, daca acesta nu este inchiriat sau genereaza mai multe cheltuieli decat venituri.

Intotdeauna i-am invidiat pe cei din prima categorie... Pentru oportunitatea de a avea in posesie active solide care genereaza renta. Sa dam un exemplu simplu: daca detii un apartament care iti aduce o chirie lunara de 500 euro, rezulta un venit de 6000 euro anual (cheltuielile cu utilitatile fiind platite de chirias). Scazand impozite si alte cheltuielei generate de apartament, iti raman in cel mai rau caz 4000 euro profit net/ an. Dar daca ai avea 10 apartamente? sau 5 case?

Cele mai mari "scoruri" le produc centrele comerciale sau cladirile de birouri. Daca avem o cladire de birouri - 1000mp, 5 etaje, pret mediu 25.000 euro / nivel. Rezulta un venit de 125.000 euro lunar, deci 1.500.000 euro pe an. Scazand impozite, cheltuieli, investitii diverse in cladire, tot bagam in buzunar 1.000.000 de euro in anul respectiv. In cativa ani construim o cladire similara si o luam de la capat.

Asa ca daca detineai sume mari de bani in anul 2000 sa zicem, imobiliarele erau cea mai solida afacere fara mari batai de cap. Pe vremea respectiva un apartament cu 3 camere costa cam 15.000 euro, bani pe care ii recuperai din chirii in 2 ani in 2004.

La fel si cu terenurile, unde s-au dat cele mai mari bombe de profit din economia romaneasca din ultimul secol. Cumparai teren in Pipera in anul 2000 cu 3 dolari/mp si il vindeai in 2006 cu 500 euro/mp. Si daca erai un prapadit, dar un prapadit inspirat, era imposibil sa nu devii om de afaceri in cativa ani.

Din pacate (sau din fericire?) multi dintre tinerii din Romania prefera sa plateasca chirie si sa isi schimbe des locuinta in functie de locul de munca sau prieteni, decat sa detina o locuinta personala. De multe ori am avut discutia asta cu prieteni si cunostinte, si m-am gasit in ipostaza de a fi contrazis vehement (eu fiind de parere ca daca detii o locuinta, economisesti enorm). Chiar nu pot intelege modul acesta de gandire al tinerilor intelectuali. Castiga 2000-3000 de euro/luna, dar nu reusesc sa faca nici o economie; nici de credit sau locuinta proprietate personala nu vor sa auda. Iar cei care isi doresc o locuinta a lor nu isi permit acest lux. Spre fericirea persoanelor care dau cu chirie locuinte si traiesc pe picior mare din aceasta activitate.

Multi or sa imi dea peste nas cu: "Imobiliarele nu mai sunt in 2010 ce erau in 2007!". Nu mai sunt intradevar, dar chirii se platesc in continuare (este adevarat ca nu la acelasi nivel, dar diminuate cu 20%-30%). Iar cei care trag concluzii atunci cand vad multe case pe care scrie "de inchiriat", ar fi bine sa ia in vedere faptul ca romanul nu poate accepta faptul ca este recesiune si ca nu poate cere chirie 5000 euro/luna la o casa care nu face mai mult de 2500 in perioada aceasta economica. Romanul antreprenor in imobiliare s-a obisnuit cu un statut, asa ca putini reduc chiriile suficient ca sa isi valorifice activele imobiliare.