WEB DEVELOPMENT FORUM

In timpul facultatii am trait mereu cu visul capitalist ca daca o sa fiu sef de promotie or sa se bata companiile de top pe mine... Nu am fost sef de promotie. Am fost foarte aproape. Media anilor de 9.77 nu a fost suficient.

Visele mele de a lucra pentru o mare companie si de a ajunge eventual intr-un post de conducere s-au stins destul de rapid, inca din perioada cand alergam in costum de la un interviu la altul. In perioada respectiva absolvisem facultate, master si eram in a doua jumatate a programului MBA care costa mai mult decat un apartament atunci (in prezent sunt 100 de programe MBA, care mai de care mai ademenitoare si la costuri desprinse parca din reclamele chinezesti).

Am trecut prin peripetii bune de pus in carti sau filme de comedie mioritice... Odata am aplicat pt un job la o companie multinationala extrem de cunoscuta in domeniul it (evident ca nu imi permit sa pun numele aici). Baietii de acolo m-au sunat cam la 3-4 luni de cand am aplicat... "Este bine si asa" m-am gandit si m-am prezentat la intalnirea cu angajatorul pentru a ne cunoaste. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca interviatorul era unul singur in persoana unui "pusti" de maxim 20 de ani dupa estimarea mea. Nu am spus nimic, mai ales ca sunt oameni foarte tineri mai "valabili" si mai pregatiti decat multi dinozauri din conducerea marilor companii. Ce m-a socat in prima faza a fost faptul ca ma chemasera pt un alt post decat cel pentru care aplicasem eu. Bineinteles ca am semnalat politicos eroarea facuta... dar m-am lovit de urmatoarea replica ca si raspuns: "Nu-ti convine, atunci iesi in ##### matii afara!".

Nu este o exagerare sau o gluma din partea mea... Dupa cele 5 secunde de reculegere din starea de soc, am spus frumos "Buna ziua", m-am ridicat si am plecat. Pana acasa am incercat sa incadrez evenimentul in centrul cercului unor explicatii, dar nu reuseam.

Alta data, la alta "scula" de multinationala, prezentandu-ma la ora fixa conforma chemarii dansilor, ma lovesc de poarta inchisa si de un zid mare de beton intre mine si skyscraper-ul unde aveau sediul. Determinat in a-mi atinge obiectivul, si fiind o fire mai sportiva, am facut abstractie de faptul ca eram imbracat la patru ace, si am excaladat zidul.

Nu cred ca apucasem sa fac mai mult de 3 pasi in curte cand ma trezesc cu o namila de caine infipta in piciorul meu. Noroc ca i-au alunecat dintii pe pantalon si a reusit doar sa-mi rupa pantalonii. Reactia prompta a paznicului care a strigat cainele a fost: "Dom'le nu stiti ca suntem in pauza de masa?!?!" aaaa... stop film si recapitulare: multinationala in stat ce se vrea capitalist, porti inchise in pauza de masa, de unde sa stiu eu ca e ora de masa cand exact atunci mi s-a spus sa vin... ceva nu se lega. In fine, urc eu eu pana la etajul douazeci si ceva; o iau pe scari ca sa par mai asudat si mai jumulit pe langa pantalonii balositi si rupti de dihanie. Din pacate strategia de starnire a compasiunii prin mila esueaza si duduia care ma primeste si ma priveste de parca ar avea 3 metri si eu doar inaltimea tocului dainsei, imi intinde testul psihologic.

O mica paranteza: nu inteleg cum pot unii sa te priveasca de sus, cand ei iti vin cu capul pana la buric... Fantastic! Oamenii astia se pot angaja la circ cu numere de magie.

Sa revenim. Dupa o saptamana ma suna duduia sa imi spuna ca directorul vrea sa ma vada in 60 de minute. Eu fiind in fundul tarii cu treaba incerc sa reprogramez intalnirea, la care dansa: "Bai terminatule! Vrei de munca sau nu??". Iarasi nu este o plasmuire fantastica a mintii mele.

Lucrurile aste mi se intamplau in prima jumatate a secolului 2000-2010. De fiecare data am raspuns politicos, fara sa ma enervez, fara sa vorbesc urat. Desi cei mai multi carora le-am povestit mi-au explicat ca le-ar fi rupt capul pt asemenea comportament. Si care ar fi fost rezultatul? Sa mai stau aiurea pe la politie sau sa fiu trimis in instanta pt scandal? Not my style...

Unii imi dadeau beep si ii sunam eu cand ma chemaul la interviu. Foarte tare! Uite dom'le ca sunt organizatii unde reducerea costurilor e luata in serios! :)

Usor am renuntat sa ma mai prezint la interviuri... Concluzia mea cu privire la acea perioada (2000-2005), este ca majoritatea interviurilor din surse pentru mase (web jobs, publicatii etc) erau doar proceduri incluse in SMC (sist de management al calitatii) ce trebuiau facute. Unde era nevoie de ocuparea unui post, ocupantul era cunoscut inca dinaintea organizarii interviului. Poate ma insel. Este doar o parere. Cu toate astea sper din tot sufletul ca in prezent angajatorii sa fie mai calzi si mai politicosi cu potentialii angajati.